Ce este autismul?
Tulburarea de spectru autist (TSA) este termenul general folosit pentru un grup de tulburări complexe ale creierului, fiind o tulburare pervazivă, ceea ce înseamnă că afectează toate ariile dezvoltării, cum ar fi: limbajul, achizițiile cognitive, atenția, memoria, autonomia, comportamentul, socializarea, etc. Tulburările se manifestă prin dificultăți în interacțiunile sociale, în comunicarea verbală și nonverbală și prin prezența comportamentelor repetitive și stereotipe.

Autismul poate apărea în toate tipurile de familii, indiferent de mediul social, rasă sau etnie, fiind mult mai frecvent în cazul băieților, decât al fetelor. Debutează în primii trei ani de viață, iar printre comportamentele copiilor cu autism care pot ridica semne de îngrijorare se numără faptul că:
- nu sunt atenți când îi strigăm și parcă nu ne aud;
- nu par să sesizeze prezența sau absența noastră;
- sunt mai interesați de obiecte decât de interacțiunile cu cei din jur;
- nu știu să se joace cu jucăriile, cel puțin nu asemenea copiilor tipici;
- când își doresc ceva nu ne spun sau nu ne arată, ci pot începe să plângă;
- vorbirea lor poate să fie absentă, repetitivă, nestructurată sau neobișnuită;
- se stimulează pentru a se calma, a-și manifesta bucuria sau pentru a ne transmite că ceva din mediu îi copleșește;
- devin frustrați când apar schimbări în propria rutină, etc.
Se presupune că autismul poate fi declanșat de combinația dintre mai mulți factori: genetici și/sau asociați cu mediul la care a fost expus copilul înainte, în timpul sau după naștere, precum și factori legați de funcționarea sistemului imunitar. Deși încă nu se cunosc cu exactitate cauzele și de aceea nu poate fi prevenit, este mult mai frecvent decât cancerul, SIDA, diabetul sau sindromul Down. Conform unei statistici mai recente realizate de Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din America, în anul 2018, 1 din 59 de copii a fost diagnosticat cu autism. Băieții au de 4 ori mai multe șanse să fie diagnosticați decât fetele. Autismul poate fi diagnosticat în mod fiabil încă de la 2 ani, însă anumite semne pot fi prezente cu mult înainte de vârsta aceasta, chiar de la câteva luni de la naștere.
Cu cât intervenția este mai timpurie, cu atât șansele de recuperare ale copilului sunt mai mari, iar calitatea vieții acestuia poate fi îmbunătățită considerabil. O diagnosticare și o intervenție completă implică o echipă multidisciplinară formată din: părinți, pediatru, neurolog, psihiatru, psiholog clinician, terapeuți specializați pe terapii specifice autismului, logoped, kinetoterapeut, etc. Dignosticarea timpurie este esențială deoarece copiii care beneficiază de intervenții înainte de vârsta de doi ani fac progrese mai mari decât cei care au intrat în programe de intervenție după această vârstă.