Eram cei mai fericiți...


Însă soarta nu a fost așa de bună cu noi. M., dintr-un copil vesel și zâmbăreț, care la un an spunea “mami” și “tati”, s-a transformat în câteva luni într-un alt copil, plin de frustrări, care nu-și mai cunoștea nici mama. După multe drumuri la doctori, psihiatrii, am ajuns la centru, care pentru M. a devenit a doua casă. În momentul în care M. a intrat la terapie nu zicea nici măcar un cuvânt, nu stătea la masă, nu mânca singur, nu se încălța…Nu îmi zicea “mama”, acel cuvânt mult așteptat de mine. După două luni a zis “apa”, după alte două luni “mama” și “tata”, după alte două luni încă 2/3 cuvinte și tot așa până azi când copilul meu îmi spune “te iubesc, mami!” și asta după multe ore de terapie în care s-a investit muncă, timp, răbdare, sentimente”…Azi merge la școala de masă, mănâncă singur, se îmbracă singur, are prieteni, este un băiețel curios și inteligent și își dorește când crește mare să viziteze Antarctica, și cel mai important, îmi zice “mama”.
Îmi amintesc că era...


O zi frumoasă în care urma să primesc un diagnostic sumbru. Mi se confirmau temerile…copilul meu avea autism. În momentul în care medical a încercat să-mi explice cum se manifestă, ce înseamnă autismul, îmi amintesc și acum că nu mai aveam putere nici să ascult; simțeam o durere de nedescris, o durere lăuntrică, totul parcă se năruia în jurul meu, nici azi nu știu cum am ieșit din cabinetul medicului și nu știu nici cum am ajuns acasă, toate datorită faptului că nu înțelegeam de ce se întâmplă asta copilului meu.
Când simți că ...


Pică cerul pe tine... A fost un șoc, poate cel mai puternic pe care l-am resimțit în viață, atât prin agresivitate, cât și prin persistență. Schimbările au apărut după un an. E sinistru cum se poate schimba un copil dintr-o persoană veselă, comunicativă, într-o persoană rece, inexpresivă, care trăiește în lumea lui. A fost greu să acceptăm diagnosticul, dar am început să ne informăm, să facem terapie, atât cu persoane specializate, cât și acasă. E un proces lung și anevoios, în care se lucrează cu copilul ore întregi pentru a învăța lucruri care nouă ni se par mărunte și e destul de frustrant să vezi cum copilul nu înțelege.
Dragoste, răbdare și perseverență…
Elemente de care ai maximă nevoie în lupta cu autismul. Nici acum nu am trecut de șocul inițial, dar ne adaptăm. În urma orelor de terapie rezultatele au început să apară. Îngerașul nostru zâmbește din nou, răspunde când îl strigăm și comunică cu noi. Știm că e un proces care nu se va termina niciodată, dar vom face tot posibilul și imposibilul pentru băiețelul nostru “special”.