Tipuri de terapii în autism

În cadrul terapiei ABA obiectivele sunt clar formulate, împărțite în sarcini mai mici, astfel încât progresul terapiei să poată fi măsurat permanent. Intervenția se referă la comportamente observabile, măsurabile și întotdeauna implică modificare comportamentală. Întărirea comportamentului se face prin recompensare, întreg sistemul funcționând pe baza acestora, fie că ele sunt materiale (jucării, dulciuri, etc.) sau sociale (aprecieri verbale – „Te-ai descurcat grozav!”/, „Ești minunat!”, îmbrățișări, etc.). Promptul este ajutorul minim, dar suficient, care trebuie dat copilului pentru ca acesta să finalizeze corect o sarcină și care se diminuează pe parcursul învățării.

Printr-un program de terapie ABA copiii pot învăța următoarele: să comunice verbal și nonverbal, să interacționeze adecvat în situații sociale cu cei din jur, să imite, să se joace funcțional, să achiziționeze abilități de autoservire, cum ar fi să mănânce, să se îmbrace, să folosească toaleta, să strângă jucăriile, etc., să achiziționeze cunoștințe, abilități și deprinderi academice, cum ar fi scrisul, cititul, socotitul, etc.

În terapie se ține cont de următorii pași:

1. Masterare – predarea fiecărui pas, intensiv, până la învățare;
2. Menținere – repetarea constantă a cunoștințelor învățate;
3. Generalizare – utilizarea itemilor învățați în situații reale (ex. să arate, să aducă, să ceară un obiect pe care l-a învățat în terapie, în mediul de acasă);
4. Automatizare – copiii utilizează independent cunoștințele învățate indiferent de context sau de persoanele din jurul lor.

Integrarea senzorială reprezintă modul prin care creierul nostru folosește informațiile primite de la simțuri pentru a funcționa normal în viața de zi cu zi. Deși în general suntem mai familiarizați cu cele 5 simțuri: vizual, auditiv, gustativ, olfactiv și tactil, mai există încă două simțuri, cel proprioceptiv (simțul poziționării corpului și al mișcării) și cel vestibular (simțul mișcării în spațiu). Prin activitățile de integrare senzorială sunt stimulate mai ales ultimele trei simțuri.

Tulburările procesării senzoriale sunt pur și simplu ceea ce se întâmplă atunci când informația senzorială din mediu și de la propriul corp nu este organizată și interpretată corect și eficient de către creier. Copiii învață prin JOC și MIȘCARE, activitățile sunt distractive și ușoare. Exemple de activități: periaj, discuri, plăcuțe, cutii senzoriale, hamace, sărituri pe trambulină, rulări, rostogoliri, întinderi, ridicări,cățărat, etc.

Terapia de grup presupune activități terapeutice realizate la nivelul unui grup format din doi, trei sau patru copii și doi sau trei terapeuți în funcție de nevoile și de potențialul fiecărui copil. În organizarea grupurilor se ține cont de vârsta cronologică a copiilor, de particularitățile de dezvoltare, de resursele și de nevoile lor personale, precum și de obiectivele terapeutice prestabilite. Printre beneficiile terapiei de grup se pot regăsi conștientizarea și aprecierea membrilor grupului, îmbunătățirea comunicării verbale și nonverbale, exprimarea adecvată a emoțiilor, controlul agresivității și a comportamentelor problematice, etc.

Exemple de obiective specifice: să își aștepte rândul în conversație, la joc, în timpul activității, etc.; să imite comportamentele adecvate ale celorlalți; să împartă jucării cu alți copii; să inițieze și să mențină un schimb de replici; să negocieze accesul la o recompensă cu un alt copil; să manifeste empatie față de alți copii; să-și ofere ajutorul; să pună întrebări în legătură cu alți copii.

Art-terapia utilizează toate formele expresive: pictura, sculptura, muzica, literatura, poezia, teatru și dansul. Câteva dintre beneficiile art-terapiei sunt: dezvoltarea inteligenței emoționale, a abilităților de exprimare și a stimei de sine, îmbunătățirea comunicării și a relaționării, creșterea adaptării în societate, dezvoltarea inițiativei, a imaginației și a spiritului creativ, controlul agresivității.

Copiii cu autism pot fi integrați în învățământul de masă doar dacă înainte au beneficiat de o pregătire efectivă pentru a face față atât mediului, cât și regulilor specifice. Adaptarea, integrarea și incluziunea copiilor în cadrul grădinițelor sau a școlilor depinde foarte mult de nivelul de dezvoltarea cognitivă și emoțională a acestora, de abilitățile de a comunica, de a-și exprima emoțiile și de a stabili relații sociale cu ceilalți copii și adulți, dar și de implicarea și dedicarea cadrelor didactice și a persoanelor auxiliare din cadrul învățământului.

TEACCH (Tratamentul și educația copiilor cu autism și handicapuri de comunicare asociate)
Principiul acestui program este structurarea și organizarea, prin folosirea pictogramelor, a: spațiului fizic, atât la terapie, acasă, cât și la grădiniță sau școală; timpului, prin orare vizuale; a metodelor de învățare și a activităților. Informația vizuală poate preveni apariția dificultăților pe care copiii cu autism le au în prelucrarea informațiilor verbale, ajutându-i să facă tranziția între activități cu mai multă ușurință și să perceapă mediul din jur ca fiind mai sigur și mai predictibil.

PECS (Sistemul de comunicare prin schimbul de pictograme)
Principiul acestui program este structurarea și organizarea, prin folosirea pictogramelor, a: spațiului fizic, atât la terapie, acasă, cât și la grădiniță sau școală; timpului, prin orare vizuale; a metodelor de învățare și a activităților. Informația vizuală poate preveni apariția dificultăților pe care copiii cu autism le au în prelucrarea informațiilor verbale, ajutându-i să facă tranziția între activități cu mai multă ușurință și să perceapă mediul din jur ca fiind mai sigur și mai predictibil.

De exemplu, dacă copilul vrea să bea apă va alege pictograma pentru verbul a bea (pictograma poate să fie o imagine cu copilul în timp ce bea apă) și pictograma pentru substantivul apă (o imagine cu un pahar sau o sticlă cu apă). Va pune pictogramele alături pe o bandă pe care o va înmâna persoanei căreia îi cere și va primi în schimbul acesteia paharul sau sticla cu apă.

Abilitățile de viață independentă se referă la acele abilități legate de rutina zilnică care nu necesită ajutor din partea unei alte persoane pentru a fi îndeplinite. Acestea oferă copiilor o viață independentă, asigurând integrarea și adaptarea în societate. În cadrul terapiei se predau două categorii: abilitățile de bază, cum ar fi îmbăierea, îmbrăcatul, mâncatul, îngrijirea personală (spălatul pe dinți, pe corp, pieptănatul, etc.), mersul la toaletă, mișcarea independentă și abilitățile instrumentale, cum ar fi realizarea cumpărăturilor, păstrarea curățeniei, prepararea mâncării, utilizarea mijloacelor de transport în comun, traversarea străzii, îngrijrea animalelor de companie, etc.

Atât în cadrul terapie, cât mai ales acasă, este nevoie de un mediu bine organizat și de un proces de învățare direct, structurat și intensiv pentru ca, în timp, copiii să dezvolte comportamente de autoîngrijire.

De cele mai multe ori expunerea copiilor în diverse medii presupune accentuarea generalizării obiectivelor învățate în cadrul terapiei. Abilitățile învățate îi ajută pe copii dacă acestea apar și se mențin indiferent de contex sau de persoanele cu care aceștia interacționează. De exemplu, pentru ca un copil cu autism să știe ce înseamnă să faci cumpărături la un magazin, nu este suficient să învețe în timpul terapiei cum face cumpărături de la magazin prin joc de rol, este nevoie să fie prezent efectiv îtntr-un magazin și să fie ghidat pas cu pas pentru a ajunge să cumpere el singur ceva ce își dorește.